SUDÚRĂ, suduri, s. f. 1. Operație de sudare; p. ext. locul îmbinării prin sudare a două sau mai multor piese. 2. Fig. Închegare, îmbinare, legătură, unire (strânsă). – Din fr. soudure.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUDÚRĂ s.f. 1. Operație de sudare; rezultatul acestei operații; (p. ext.) locul unde s-au lipit prin sudare două metale. 2. (Fig.) Îmbinare, închegare, legătură. [< fr. soudure].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUDÚRĂ s. f. 1. rezultat al sudării; (p. ext.) locul unde s-au lipit prin sudare două piese. 2. (fig.) legătură strânsă. (< fr. soudure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sudúră s. f., g.-d. art. sudúrii; pl. sudúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sudură f. lipire a două bucăți de metal. ║ Med. lipirea a două oase.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*sudúră f., pl. ĭ (fr. soudure). Locu unde doŭă bucățĭ de metal orĭ doŭă bucățĭ de os îs lipite (forosteală).
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUDÚRĂ, suduri, s. f. 1. Operație de sudare; p. ext. locul îmbinării prin sudare a două sau a mai multor piese. 2. Fig. închegare, îmbinare, legătură, unire (strânsă). – Din fr. soudure.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
sudura - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul sudură
sudură - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sudură
sudură - Substantiv feminin, Vocativ, singular - pentru cuvantul sudură